Different.

      Uneori, de cele mai multe ori seara, am tendinta sa  ma gandesc la tot felul de lucruri, din cele mai diverse, asta in timp ce aparent imi ocup timpul cu ceva. Nici eu nu imi dau seama ca de fapt e aparent decat tarziu, cand mintea mea e deja afectata de  noaptea de afara.
     Am uitat ca am blog. [Asta a fost una din revelatii. M-am dezobisnuit de a scrie. Imi pare rau. As vrea sa schimb asta. De fapt, as vrea sa imi pot controla viata si sa o fac sa se indrepte in ce directie vreau eu. In spatele esecurilor mici uneori se afla altele mai mari, care le determina pe cele mici. Ca intr-un lant.]
Cand, din intamplarea mea, mi-am "descoperit" blogul, am fost curioasa sa-l recitesc. Mi-a placut "schimbare".   Iar de la schimbare mi-am adus aminte de un post vechi, numit "almost all about me". Inevitabil, am inceput sa ma compar cu mine.
     Poate ca varsta de 17 ani e perfecta, dar acum nu am certitudinea ca o sa aflu adevarul vreodata. Adevarul me u.Inca ascult Celine Dion. Mai am acelasi vis, insa nu mai sunt la fel de sigura ca o sa mi-l indeplinesc. Nu mai cred atat de mult. Nu mai am aceeasi camera, iar la asta am o perdea subtire. E foarte luminata. Am ramas la fel de rautacioasa si morocanoasa (cand ma trezesc din somn). Miha nu mai imi aminteste de Costel. Uneori imi reamineste ca am crezut ca seamana si rade de asta. Si eu rad. Colectia de flori uscate s-a imbogatit. Inca nu am invatat sa merg pe bicicleta. Nu mai vreau un catel atat timp cat stau intr-un apartament. Nu voi avea grija de el. Tot iasomia e floarea mea preferata. Anul asta nu am mirosit niciuna.. Am mai vazut "Jeux d'enfants" de inca vreo 3 ori. Nu am ajuns la Roma. Il venerez la fel de mult, am mai si citit ceva de nu citisem inca. Stiam sa gatesc ciorba. Incerc sa imi temperez vocea cand ma cert cu cineva, dar nu prea reusesc. Am aceeasi pantofi. Anul asta mi-am ales eu cartea primita la premiu.37 a ramas la fel. Am mancat zmeura pe 28. Tata nu mai vorbeste cu mine de pe 1 ianuarie 2010. Inca nu stiu sa inot si nici sa dansez tango. Gresesc foarte tare cand ma astept ca unele lucruri sa se intample. In sfarsit recunosc. Nici avion, nici vapor. 86 e si mai ciudat acum. M-am dezobisnuit sa fiu singura iar cand nu sunt anumite persoane langa mine sau astept pe cineva si nu ajunge la timp, pana nu il vad sunt aproape sigura ca e moart si mi se deruleaza un intreg scenariu in minte. M-am hotarat in legatura cu facultatea. Am inceput sa ma mai uit si la filme noi dar nu sunt extrem de incatata.
    E ciudat sa te privesti pe tine insuti si sa iti dai intr-adevar seama ca nu mai esti la fel. E ca si cum o Silvia ar critica o alta Silvia, mai mica. Iar atunci, nu te poti abtine sa te intrebi, cum o sa fie Silvia de peste un an? :)