Moartea e un sfarsit. Sau nu? Noi doua o sa ne regasim totusi in eternitate?
Indraznesti sa te gandesti la lucruri fara sfarsit? Mie imi e greu. Incerc sa inteleg cum de Universul nu are un capat si cum o iubire dureaza pentru totdeauna. Trebuie sa fie greu sa nu te pierzi in mult. Finalitatea lucrurilor inconjuratoare e atat de comuna, incat se incadreaza in notiunea de "normal", care apropo, e un alt lucru ciudat. Facand o paranteza, ce e "normalul"? Conform definitiei, suna cam " Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural". Dar intrebarea care se pune dupa e: cate lucruri sunt normale? cate lucruri pot exista sa fie percepute in acelasi sens de toata lumea? E normalul meu la fel cu al tau? Un sens absolut al cuvantului normal, in opinia mea e imposibil (aici se exclud legile matematice, fizice, biologice si tot ce tine de stiinta si poate fi demonstrat).
Revenind.. Sfarsitul lucrurilor e pentru majoritatea atat obligatoriu cat si inevitabil. Pornind de la lucruri materiale, o camera de exemplu, reprezinta un spatiu inchis, implicit cu un sfarsit. Gandindu-ma la scopul practic al unei camere, nu exista un rost pentru a se creea o camera "with no end" atat timp cat insasi planeta noastra e ceva mic, conturat intr-o mare .. lume. Cand ma gandesc la lume, o vad ca pe ceva ce undeva se termina. In schimb, lumea in care traieste Pamantul e fara sfarsit. Mintea umana nu poate percepe un lucru ca fiind infinit. Imaginatia umana, oricat de dezvoltata ar fi, nu poate creea o astfel de imagine. Am mai spus asta, dar repet. Suntem mici. Atat de mici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu